O privesc în ochi
Două oceane tulburi de furtuni
Separate de durere, secate de zâmbete
Mă privesc la rândul lor
O privesc în ochi
Doar ei se văd din negura ce o-nconjoară
Genele lungi negre le accentuează suferința
Sunt atât de aproape, dar totuși atât de departe
O privesc în ochi
Dar zidul ne desparte
E transparent când ne privim
Devine aer, dar e acolo
Tare ca o piatra, împiedicând atingeri
O privesc în ochi
Și întind o mână tremurândă
Zidul mă electrizează, mă imită
Încerc să îi mângâi cu delicatețe palma
Dar răceala îmi străpunge pielea
E vid, e gol, e doar lucios
Unde e viata?
O privesc în ochi
,,Sunt aici, știu că mă înțelegi „
Oceanele se tulbură
Fulgeră în larg, a înțeles
Valurile se ridică , inundă corăbii și speranțe
Ia vieți și le ridică , e agitație
Negura se strânge, o inundă cu durere
Îi rupe hainele, străbate pielea
Și-i intră-n suflet și o mângâie
Îmbibată-n durere respiră
Inima pompează smoala, plămânii elimina negura, dar respira
Trăiește, e vie, dar cu moartea-n mână
Îi furnică degetele, duce povara tuturor
E fața durerii, a suferinței
Aduce fericire, se încarcă cu durere
Aduce pace și liniște, dar neliniștește în suflet are
E opoziție, haos și frumos
Toate-ntrun întreg.
O privesc în ochi
” Sunt aici, mereu voi fi”
Durerea ma străpunge, o simt
Vrea să-mi iasă printre lacrimi
Nu e durerea mea, e a ei
Oceanele cresc, îmi inundă pământurile
Le primesc cu drag, îi strâng suferința în mine.
Două degete se ridică în aer
Două speranțe leviteaza
A mea și a ta răsfirate-n negură sau întâlnit
Oare două speranțe unite se-n plinesc?
Și ți-am promis șoptind
Când cele două se-ntalnesc
Ne vom întâlni din nou
Ca-n prima zi.
Ca în povești .
