Pe teritoriul județului Hunedoara există numeroase atracţii turistice şi monumente istorice importante, care datează din toate epocile istoriei acestor locuri.
Cetăţile dacice, aşezările daco-romane, cetăţile medievale,castelele, bisericile şi, fostele galerii miniere vechi şi monumentele de arhitectură industrială sunt doar câteva dintre locurile care au făcut cunoscut județul Hunedoara în lume. Multe dintre de monumentele de patrimoniu naţional au fost lăsate însă în paragină.
Astfel în decursul timpului, obiectivele au cunoscut o permanentă degradare atât din cauza autorităţilor locale sau a chiriașilor, care nu au avut fonduri, și nici nu au făcut demersuri pentru conservarea lor, cât și autorităților statului român, care nu au fost interesat de implementarea unui cadru legislativ coerent pentru sprijinirea comunităţilor implicate în restaurarea acestora.
Deși sunt considerate simboluri ale zonelor în care se află, cu timpul, unele dintre aceste monumente au ajuns adevărate locuri fantomă, multe dintre ele cu doar câteva ziduri care mai se încăpăţânează să stea în picioare pentru a ne reamintii de vremuri demult apuse. În continuare vom încerca să vă prezentăm povestea câtorva dintre ele.
Pentru început vom începe cu castelul de la Bârcea Mică.
Aventura castelului începe undeva în a doua jumătate a secolului al XV- lea, a fost ridicat conform unei inscripții de la etaj în anul 1677. Castelul domină zona de N-V a satului Bârcea Mică. Zidurile aşezării părăsite au rămas semeţe, deşi timpul şi oamenii au transformat castelul din Bârcea Mică într-o fantomă a familiei Barcsay ( Bârceanu ), ce avea reședința la Bârea Mare.
Această familie a fost una din familiile controversate din trecutul Transilvaniei, care a dat și denumirea localității. O altă denumire sub care mai era cunoscut satul a fost și Nigiș și este legată de tot de familia Barcsay. Se spune că această denumire provine de la Negedik,( al patrulea ) și a fost proprietatea celui mai mic dintre descendenți familiei Barcsay, o fată care a primit satul ca zestre.
Clădirea nu se remarcă prin elemente decorative sau arhitecturale deosebite, atât interiorul, cât şi exteriorul prezentându-se destul de sobru şi simplu. Conform spuselor bătrânilor satului, consemnate și în monografia editată de către Preotul Pantelimon Târban în anul 2014 pe frontispiciul clădirii a fost zugrăvit chipul contesei care a stăpânit castelul, după care în anul 1924 a fost acoperit cu tencuială.
Zidurile clădirii sunt groase de 80 cm, iar materialele folosite au fost piatra şi cărămida arsă, constructorii folosind procedeul stingerii varului direct pe zid, ceea ce le conferea o mai mare durabilitate. Inițial clădirea a fost acoperită cu şindrilă, apoi cu ţiglă, iar la restaurările moderne
s-a folosit în unele zone țigla din beton.
În anul 1918 clădirea a fost devastată de către săteni, și lipsită de unele pietre decorative care serveau ca ornamente ale tocurilor și ușilor de la etaj, după care au fost închise cu zidărie de cărămidă. Clădirea dispune de 3 nivele: subsol, parter și etaj. La subsol se află o pivniță cu boltă. După naționalizare la parter, într-o aripă a clădirii a fost amenajată o sală de clasă și un cămin cultural. Cealaltă aripă a fost folosită ca și casă de locuit pentru învățători, iar ulterior acolo a funcționat până în anii 90 magazinul sătesc. La etaj mai sunt doar 3 camere, două din ele având tavanul în formă de boltă. Până prin anii 60 ai secolului trecut aceste camere erau folosite de către locuitorii din sat ca afumători pentru mezeluri.
În prezent castelul se află într-o stare se degradare avansată. Acoperișul este deteriorat, pereţii mâzgăliţi cu graffiti , geamurile și ușile de la aripa din N nu mai există, fântâna a fost acoperită cu o placă de beton.
În prezent localitatea Bârcea Mică aparține administrativ de Municipiul Deva, iar Monumentul istoric şi terenul care îl înconjoară sunt abandonate de mai mulţi ani.
