Castelul Nopcsa din localitatea Săcel județul Hunedoara alături de Conacul Nopcsa din Fărcădin (G-ral. Berthelot), Castelul Nopcsa din Zam, Castelul Nopcsa din Arad și Curia Nopcsa din Densuș a fost una dintre proprietățile fostei familii nobiliare Nopcsa.
Imobilul a fost construit la începutul secolului XIX de familia Botoroagă din satul Săcel și a ajuns în proprietatea familiei Nopcsa în anul 1889 ca urmare a unor datorii neplătite. Fratele lui Elek, Francisc, fiind pasionat de botanică, a realizat un parc dendrologic în apropierea castelului.
Franz Nopcsa avea apartamentul său în castel, iar una dintre camerele faimoase era vestita “cameră a oglinzilor venețiene”, o încăpere îmbrăcată integral în lemn de nuc ce avea pe fiecare perete mari oglinzi spectaculoase. Holul castelului era o adevărată galerie de trofee de vânătoare, iar din turn se pot admira și astăzi împrejurimile.
Intrarea principală se află sub arcada de la parter, iar arcada de la etaj face accesibilă intrarea din pridvor, în parc. Pe acoperișul piramidal, aflat deasupra rezalitului, se află o giruetă în formă de dragon. Ferestrele fațadei principale sunt cu închidere dreaptă, deasupra ferestrelor de la etaj aflându-se sprâncene de cornișă, pătrate, în stil Tudor. Ferestrele fațadei vestice și a turnului octogonal sunt în arc frânt. Fațada principală este accentuată de un rezalit central, de forma unui bastion, a cărui ziduri de susținere și piloni, respectiv creneluri, fac referire, asemenea fațadei vestice, la perioadele istorice.
Alexius Nopcsa, tatăl lui Francisc Nopcsa, proprietarul de drept al castelului, anticipând că după terminarea Primului Război Mondial averile nobilimii maghiare din Transilvania vor fi confiscate de către statul român, în scopul de a proteja proprietatea, a lăsat castelul moştenire nepotului său Carol Pallavicini.
Castelul a fost naţionalizat în anul 1921. În anul 1933, cunoscându-se tentativa de salvare de la acea vreme a lui Alexius, Statul Român a dat înapoi castelul moștenitorului de drept, nepotul Carol Pallavicini.
Declinul castelului a început după instaurarea regimului comunist, când a fost defrișat parcul cu arbori, au fost asanate iazurile, întreaga bibliotecă aflată aici a fost arsă chiar în curtea castelului. Martori oculari au povestit că a fost nevoie de mai multe zile pentru a arde toate cărțile și caietele legate în piele. După ani, castelul a devenit gazdă pentru o școală specială destinată copiilor orfani. În anii de după revoluție, odată cu schimbarea regimului castelul și-a pierdut utilitatea și, din cauza lipsei de fonduri a autorităților, se degradează iremediabil în fiecare zi.
În 2014, autorităţile judeţene au discutat despre realizarea unui proiect intitulat „Centrul Cultural Castel Nopcsa”, proiect ce ar fi fost realizat din fonduri nerambursabile. Aceste fonduri ar fi fost folosite pentru restaurarea Castelului Nopcsa, pentru a fi inclus în circuitul turistic. De asemenea, s-ar fi creat un Centru expoziţional, care să conţină două expoziţii permanente – una dedicată istoriei familiei Nopcsa şi una dedicată valorilor de patrimoniu natural din zonă, precum şi o nouă bibliotecă în cadrul castelului.
Astăzi, clădirea stă pustie, cu tencuială care cade, cu geamuri sparte și fără mobilier.
Castelul se află în proprietatea Consiliului Județean Hunedoara și figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: HD-II-m-B-03439.01.
