Colindele sunt o nepreţuită zestre spirituală, pe care o moştenim din moşi-strămoşi.
Ele sunt sfinte, pentru că transmit un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu.
Din vremuri vechi, colindele, datinile și obiceiurile noastre de Crăciun au fost o adevărată şcoală de virtuţi morale, întărind simţămintele de frăţietate și de bună înţelegere. Colindele reprezintă una dintre cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc. Născute între cerdacul casei ţărăneşti și pridvorul bisericii, colindele se constituie în veritabile creaţii populare.
Ţăranul, omul simplu devine creator al vieţii religioase, iar cele ce lipseau au fost suplinite de Harul lui Dumnezeu. Colindele sunt aurul, smirna și tămâia zilelor noastre, daruri accesibile pe care orice creştin le poate aduce Pruncului Isus și aproapelui. Împreuna cu rugăciunile, colindele sunt instrument pentru pacea lăuntrică şl comuniunea cu Dumnezeu.
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Isus.
De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la peştera luminată unde s-a născut Pruncul Isus și bucurându-se de acest semn ceresc şi de glasul îngerilor au vestit degrabă în cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Odată cu lăsarea postului Crăciunului încep să se organizeze şi primele cete de colindători pe grupe de vârstă, unde prin rotaţie, la casele colindătorilor în fiecare seară aceştia învaţă sau repetă colindele ce vor fi colindate la Crăciun.
Tăierea porcului este un moment important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, toba, răciturile, sarmalele, cozonacii, şi nelipsitul colac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu si tradiţionalul vinars preţuite de toată lumea.
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Acest obicei evoca momentul în care, la naşterea lui Isus, pe cer s-a ivit steaua călăuzitoare a magilor. Cântecele de stea, dintre care cele mai cunoscute sunt: Steaua sus răsare
, Trei pastori
, Ce vedere minunata
și În oraşul Viflaim
, constituie un repertoriu tipic creştin.
Ajunul Crăciunului începe cu colindele copiilor ( stelari ) cu vârste cuprinse între 4-12 ani, unde casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, colaci, dulciuri şi mai nou bani. În trecut fiecare ceată de colindători avea câte o furcă specială pentru colaci şi o stea foarte frumos împodobită.
În continuare vă vom prezenta câteva colinde pe care le colindă copiii cu stea, cu vârste cuprinse intre 4-12 ani din satul Vărmaga, județul Hunedoara culese de Popa Ioan în anul 1979:
Colinde pentru Stea
Colindate de copii cu stea, cu vârste cuprinse intre 4-12 ani din satul Varmaga
Culese de Popa Ioan din satul Vărmaga Jud. Hunedoara în anul 1979
Steaua sus răsare
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Ca o stea curată
Prea nevinovată
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
În tara vestită,
Vifleim numită.
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Cristios să-l vază
Şi dacă porniră
Odată-l găsiră.
În peşteră intrară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Cristos numite
Luăm fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
La toţi ca să fie
De la tinereţe
Până la bătrâneţe.
La grădina Raiului
La grădina raiului
La pomul Egiptului
Ce veste s-a minunat
Pe-o cruce mare de brad
Răstigneşte-ni-l Pilat
Că de nu l-ai răstigni
Nouă împărat nu ne-ai fi
Şi Pilat s-a înspăimântat
Sus pe cruce l-a legat
Cuie-n palme i-a bătut
Cu suliţa l-a străpuns
Sânge şi apă i-a curs
Stelele începură a plânge
Când văzură atâta sânge
Soarele s-a-ntunecat
Că-i sânge nevinovat
Şi de acum până în vecie
Cristoase Mărire Ţie.
Trei păstori
Trei păstori se întâlniră (se repetă)
Raza soarelui
Floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră ( se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră
Haideţi, fraţilor, să mergem(se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem ( se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună (se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi să facem o cunună
S-o împletim cu voie bună (se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
S-o împletim cu voie bună
Şi s-o ducem la Cristos (se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi s-o ducem la Cristos
Să ne fie de folos(se repetă)
Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fie de folos.
Ce vedere minunată
Ce vedere minunată
Lângă Vifleim s-arată
Cerul strălucea (bis)
Îngerul venea
Pe-o rază curată
Păstorilor din câmpie
Le vesteşte bucurie
Că-într-un mic locaş (bis)
Din acel oraş
E sfânta Maria
În coliba păstorească
Vruta Domnul să se nască
Fiul său cel sfânt (bis)
Nouă pe pământ
Să ne mântuiască.
Păstorii cum auziră
Spre locaşul sfânt porniră
Unde au aflat (bis)
Pruncul luminat
Şi îl preamăriră
E Isus, păstorul mare,
Turmă ca el nimeni n-are
Noi îl lăudăm (bis)
Şi ne închinăm
Cu credinţă tare.
