Conacul din Rapoltu Mare, județul Hunedoara este fostă reşedinţă nobiliară cu valoare de patrimoniu, care a aparţinut grofului Daniel Josika.
Ansamblul conacului a fost ridicat la începutul secolului al XVIII-lea și era format din construcţia principală, o capela, o moară respectiv dintr-o peşteră săpată în tufă de calcar a cărei pereţi păstrează şi astăzi scrieri din epoca istorică. Conform unei inscripții realizate în limba latină în anul 1782, proprietarul acestui ansamblu era Baronul Daniel Josika de Brășnişca
.
Conacul a fost construit din piatră şi cărămidă, dar nu a fost terminat în întregime. Clădirea nu se remarcă prin elemente decorative sau arhitecturale deosebite, atât interiorul, cât şi exteriorul prezentându-se destul de simplu și sobru.
O particularitate a imobilului o reprezintă poarta uriaşă cu boltă ce se înalţă la intrarea în grădină, poartă ce se află deasupra drumului ce desparte grădina în două. Prin amplasamentul său oferă o privelişte deosebită asupra zonei.
Datorită dimensiunii şi climei sale unice, pivniţa ( peștera) săpată în stâncă, prin anii 1700, de către țăranii iobagi de pe domeniu, este ideală pentru pivniţă de vinuri ori pentru amenajarea de complexuri cu destinaţie turistică.
În curtea conacului, deasupra peşterii a fost amenajat un parc cu arbori ornamentali dar din păcate după 23 august 1944, a fost defrișat de săteni.
Prea multe date istorice despre conac nu s-au găsit, deoarece arhiva a fost distrusă în câteva rânduri, astfel în timpul Răscoalei lui Horea, din 1784, s-a dat foc conacului, arzând documentele cu privire la situaţia iobagilor. Un alt incendiu, a avut loc la 17 aprilie 1960, întregul conac a fost cuprins de flăcări, fiind distruse nenumărate valori documentare cu privire la trecutul istoric.
Ansamblul conacului Daniel este monument istoric, cod LMI HD-II-m-B-03422. În prezent castelul se află într-o stare avansată de degradare.
