La 40 zile după Paşte are loc Înălţarea Domnului
De la Paşti până la Ispas, oamenii se salută cu “Hristos a înviat!” şi își răspund cu “Adevărat a înviat!”, iar din ziua Înălțarii Domnului până la Rusalii, se salută cu “Hristos s-a înălțat!” şi se răspunde cu “Adevărat că s-a înălțat!”.
Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului apare la Eusebiu din Cezarea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Paştilor ”, din anul 332. Pe atunci, sărbătoarea era celebrata odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos.
Spre sfârșitul secolului al IV- lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere.
Evanghelistul Luca spune că Hristos i-a luat pe ucenicii Săi, i-a dus spre Betania şi acolo Și-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat şi pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei și S-a înălţat la cer (Luca 24,50-51).
Prin aceste cuvinte nu trebuie sa înțelegem că acesta a fost ultimul act al lui Hristos în lume, El nu devine absent în creație. Înălțarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creație, El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh.
În Evanghelia lui Marcu, în versetul 19 din capitolul 16, unde se spune că Iisus Hristos S-a înălțat la cer şi a șezut de-a dreapta Tatălui. Astfel, Tatăl îl iubește pe Fiul în Sfântul Duh nu doar ca Dumnezeu ci şi ca om. Prin acesta trebuie să înțelegem ca toți cei care ne-am unit cu Hristos, devenim părtași la aceasta iubire dumnezeiască.
Din anii 1999 şi 2001, Biserica Ortodoxă Română a hotărât că în această zi să fie prăznuită şi Ziua Eroilor, zi în care sunt pomeniţi eroii care s-au jertfit pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti.
Credinţe populare de Înălțarea Domnului
- Înălțarea Domnului este numită în popor Ispas sau Pastele Cailor. Potrivit legendelor, legende ce au fost preluate şi în unele colinde, atunci când Maica Domnului îl năştea pe Iisus în grajdurile lui Crăciun, pe cât de blânzi şi liniştiţi erau boii, pe atât de gălăgioşi au fost caii. Ca mâhnire că pruncul nu avea linişte, din pricina nechezatului cailor Maica Domnului i-a blestemat să fie o singură dată sătui: în ziua de Ispas, adică de Înălţare. ,, Şi voi cai să nu aveţi saţ / Numai în ziua lui Ispas/ Şi atunci cel mult un ceas „. Astfel, în ziua în care caii “îşi prăznuiesc” Paştele, pentru un ceas, ei se satură de păscut.
- Se spune că Ispas a fost martor la Înălţarea Domnului, alături de cei trei Apostoli. Şi pentru că era bun şi vesel, oamenii ar încerca în această zi să fie bine dispuşi şi să nu-şi caute pricini de supărare.
- În unele zone tinerii culeg în noaptea dinspre Ispas flori de alun, care înfloresc şi se scutură într-o singură noapte, aceasta, sunt bune pentru boli şi leacuri de dragoste. Casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, la ferestre se pun frunze de leuştean.
- În unele locuri, de Ispas se taie mieii şi se înseamnă vitele cu vopsea pe blană şi cu crestături pe urechi.
- Ce se seamana după Ispas nu rodește.
- Tot cu ocazia acestei sărbători se fac Moşii de Ispas cu azimă caldă, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele mortilor, crezându-se că în acea zi se înalţă sufletele lor la cer şi să aibă merinde de drum.
- Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer.
Sursa pozei mesajeurarifelicitari.com
