Tradiţiile populare sunt ceea ce caracterizează spiritul unui popor, deşi în general tradiţiile populare sunt foarte asemănătoare, mai ales în arealul aceleiaşi zone folclorice, există însă și unele elemente care diferenţiază o comună faţă de vecinele sale şi chiar şi un sat faţă de altul.
Sărbătoarea Învierii Domnului în județul Hunedoara este iubită, pentru că în această zi lumea a fost mântuită prin jertfa lui Iisus, care a înviat. Ca la orice sărbătoare importantă, şi de Paşte, Biserica este centrul comunităţii rurale. Sătenii ţin postul, se spovedesc, iar familiile care contribuie cu pâine şi vin pentru prepararea Paştilor, împart gratuit bucatele sfinte tuturor celor veniţi la slujba de Înviere.
În comuna Certejul de Sus, obiceiurile şi tradiţiile specifice au fost conservate de-a lungul timpului, păstrându-şi astfel acea individualitate unică ce o diferenţiază faţă de alte comunităţi.
În comună se mai păstrează câteva obiceiuri de Paşte: în zilele de când începe postul până în noaptea învierii, tinerii din satul Vărmaga se distrează din plin cu puşcatul
. Tunurile cu care se pușcă sunt ţevi mari de metal, care se încarcă cu carbid şi apă, după care se pune foc. Zgomotul este, destul de puternic, fiind influențat de mărimea tunului și a cantității de carbid folosită. Deşi bubuiturile sunt destinate alungări spiritelor rele, mai nou datorită înmulțirii excesive a turmelor de porci mistreți obiceiul pușcatului pe dealuri
a fost prelungit și în perioada de vară, până către toamnă când sătenii își adună recolta de pe câmp.
Un alt obicei din satul Vărmaga a fost cel al bătutului de toacă. Sătenii își instalau în curte câte o toacă pe care o băteau cu sârg la întrecere cu alți consăteni.
În satul Hondol din comuna Certeju de Sus Ridicarea Steagului
, este un obicei vechi de la care participă aproape toată suflarea comunității.
Se pare că obiceiul a fost adus în zona Certejului de către minerii maramureșeni, odată cu deschiderea exploatărilor aurifere în urmă cu aproximativ 200 de ani. „Steagului de Paşti”, realizat dintr-o pânză albă care reprezintă giulgiul Mântuitorului. Este brodată cu motive populare, cu reprezentarea lui Iisus Hristos alături de însemne reprezentând viaţa minerească. Steagul, lucrat de tinerii din sat, este adus la biserică a doua zi de Paşti, iar băieţii îl poartă prin cimitir la mormintele rudelor ca simbol al steagului păcii cu care a înviat Iisus. Apoi este purtat pe la fiecare casă din sat, unde li se urează oamenilor tradiţionalul Hristos a Înviat
.
