Cu angajatorii într-o ofensivă de câteva decenii împotriva forței de muncă, balanța puterii care odată asigura dialogul social a fost transformata.
Sindicatele sunt în defensiva în întreaga lume, sub o presiune imensă din partea forțelor economice și politice puternice. Ne confruntăm cu o multitudine de crize. Angajatorii atacă pe toate fronturile, iar pandemia este folosită ca o scuză în continuare pentru a submina sindicatele, salariile și condițiile de muncă.
De când a început ofensiva neoliberală în jurul anului 1980, am experimentat o schimbare enormă a echilibrului puterii, de la muncă la capital. Cu toate acestea, părți mari ale mișcării sindicale au continuat să se agațe de ideologia parteneriatului social – cu dialogul social ca principală metodă de influență – care, în situația actuală, se dovedește contraproductivă.
Totuși, un număr din ce în ce mai mare de sindicate își dau seama că ne aflăm într-o situație critică și că trebuie să facem noi pași îndrăzneți în confruntarea cu adversarii noștri. Trebuie să ne reformăm sindicatele, să le transformăm în instrumente mai eficiente și să le pregătim mai bine pentru confruntările viitoare.
Lipsa dialogului
Sindicatele se opun restructurării neoliberale a societăților noastre. Sunt uniți împotriva privatizării și dereglementării serviciilor noastre publice. Aceștia cer locuri de muncă sigure, condiții de muncă mai bune, sănătate și siguranță la locul de muncă și o „tranziție justă” pentru a evita o catastrofă climatică. Una peste alta, sindicatele au o listă impresionantă de cereri progresive.
Problema este că de multe ori lucrurile se opresc la acest nivel. Există o lipsă de dialog și de politici cu privire la pașii următori, dacă și când cerințele noastre specifice vor fi adoptate și îndeplinite. Și întrucât evoluțiile economice, sociale și politice merg în principal în direcții opuse este important să ne evaluăm și propriile organizații – punctele slabe și punctele forte.
Dezvoltarea propriilor strategi reprezintă o provocare specială. Obiectivele noastre cuprinzătoare vor necesita transformări sociale și economice profunde, așa că ne confruntăm cu o luptă bazată pe interese. Cu siguranță, este o chestiune de putere.
Prin urmare, vom avea nevoie de mai multe uniuni capabile și dispuse să lupte. Trebuie să construim alianțe sociale extinse. Va fi necesară mobilizarea masivă a forțelor sociale și solidaritate reciprocă. Cu toate acestea, ne confruntăm cu o problemă, atâta timp cât secțiuni majore ale mișcării sindicale internaționale sunt blocate într-o capcană a dialogului social.
O altă arenă
În interpretarea dominantă, dialogul social a devenit un scop în sine – un mod de a face progrese în raport cu angajatorii și cu guvernele. Desigur, posibilitatea de a vorbi față în față cu angajatorii este importantă, dar asta în sine nu ne dă mai multă putere. Ne oferă doar o altă arenă în care putem exprima puterea pe care o avem deja.
Reprezentarea membriilor noștri, cu capacitatea și voința lor de a acționa, este ceea ce ne dă putere atât în „dialog”, cât și la masa negocierilor. Cu toate acestea, ideologia parteneriatului social a devenit din ce în ce mai detașată de relațiile de putere din care a izvorât.
Nimeni nu critică sindicatele pentru că merg la întâlniri cu angajatorii. Acest lucru este, desigur, necesar și important. Critica revine ideii de a acționa ca și cum dialogul social ar fi principalul mijloc de a câștiga influență.
În loc să ne umilim cerând „un loc la masă”, trebuie să ne orientăm resursele și politicile către construirea de uniuni puternice cu “mușchi industriali”. În societatea capitalistă de astăzi este destul de clar că, dacă nu reprezentați o amenințare potențială pentru interesele angajatorilor, sunteți neputincioși – cu sau fără dialog social.
Compromis de clasă
Este util să aruncăm o privire asupra originii dialogului social. Totul se întoarce la instituționalizarea compromisului istoric de clasă dintre muncă și capital după al doilea război mondial – cu centrul său în vestul Europei. Acest compromis (indiferent ce credem despre el), a fost construit pe putere. A fost rezultatul unei dezvoltări istorice foarte specifice, în care sindicatul și mișcarea lucrătorilor au reușit să amenințe interesele capitalului prin mobilizare și luptă.
Compromisul de clasă nu a fost rezultatul apelurilor adresate angajatorilor, ci a lecției predate prin acțiune industrială. Angajatorii au devenit interesați să încheie un acord cu lucrătorii, nu pentru a fi drăguți, ci pentru a evita ceva mai rău – socialismul de orice fel. Compromisul de clasă a fost stabilit pe baza a 50 de ani de luptă dură de clasă. Schimbarea asociată a relațiilor de putere în favoarea muncii a conferit mișcării sindicale influență prin negocieri tripartite și dialog social.
Acum, din moment ce relațiile de putere s-au schimbat considerabil în favoarea angajatorilor, compromisul de clasă s-a prăbușit deja sau este pe cale să o facă. Cu o mișcare sindicală și a lucrătorilor slabă, foarte defensivă, angajatorii nu mai sunt interesați de niciun compromis, de dialog social eficient nici atât.
Este o dovadă a crizei cu care ne confruntăm că sindicatele din Europa au fost reduse în medie la jumătate în ultimii 40 de ani – un atac asupra sindicatelor fără precedent în epoca modernă. A avea încredere că dialogul social ne va salva într-o astfel de situație este în cel mai bun caz naiv.
Strategii eficiente
Nu este dificil să înțelegem ce urmăresc angajatorii. Vor să desființeze statul bunăstării, să privatizeze și să corporatizeze părți din ce în ce mai mari ale economiilor și societăților noastre și să învingă mișcarea sindicală. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de sindicate mai puternice, dispuse să le provoace.
Trebuie să analizăm conjunctura politică actuală, să dezvoltăm programe și politici și să venim cu viziuni care pot genera entuziasm și optimism – și strategii eficiente pentru a le realiza. Dar relațiile de putere sunt cruciale: scaunul de la masă va fi disponibil imediat ce angajatorii realizează ca este mai bine sa ne aibă acolo decât în strada sau la pichetari.
Asbjørn Wahl -15 Septembrie 2020
