Sus, jos, șoc și iar o ia de la capăt. O dată, de două ori, de trei ori. Sus, jos, soc și procesul se repetă. Pieptul urcă și coboară pe ritmul indicat de electroșoc. Sus, jos, șoc și o ia de la capăt.
Cu lacrimi în ochi și inima bătând în piept atât de tare încât te-ai putea aștepta să iasă afara din secundă în secundă, fuge spre el. Corpul lui zace într-o baltă de sânge. Înconjurat de sânge și cioburi, buzele ușor întretăiate, ochii deschiși, goliți de rațiune și viață, părul răvășit pătat de sânge,bluza albă ruptă, îmbibată și ea în lichidul lucios.
O privește, dar o privește sleit de puteri, o privește pentru ultima dată înainte ca ceața densă să acopere tot ce e în jur, o privește pentru ultima dată. Aproape de el se aruncă cu genunchii în baltă. Cu mâinile tremurând și privirea încețoșata îl privește cu groază. Îi prinde fața în palmă și îl scutură ușor. Îl strigă, îl lovește ușor. În zadar. Îi pune capul în poală sa și îi i-a pulsul. Două degete pe gât așteaptă un semn vital. În zadar. Le ridică și le așează din nou. Poate nu le-a pus cum trebuie. În zadar. Inspiră, expiră, șocul e prea mare, prea brusc, greu de suportat. Inspiră, expiră, sus, jos, pe ritmul indicat de inima care se sfărâmă cu fiecare secundă care se scurge. Inspiră, expiră, sus, jos, buza începe sa tremure. Sus, jos, inspirație, expirație mâini tremurânde, privire încețoșată. Inspiră, expiră și suflul se întrerupe. Timpul se oprește.
Ploapele tremură ușor și se deschid lăsând lumina plăcută a soarelui să mângâie delicat retina ochiului. E acasă. Se uita în dreapta ei și îl vede. Îl vede sub plapuma alba, cu jumătate de față afundată în perna pufoasă, cu buzele întretăiate, părul ciufulit. Își coboară ușor privirea spre talia ei. Mâna lui, greoaie, îi învăluie talia. Își îndreaptă din nou atenția asupra lui. Pieptul urcă și coboară relaxat. Sus, jos, lent și de la capăt. Sus, jos și pleoapele tremură ușor. Sus, jos și ochii se deschid. Lumina dispare, vântul bate, inima îngheață. O privește lipsit de rațiune. Zgomotul reapare când o mână o zgâlțâie ușor. Se află din nou în balta de sânge.
Medicii o dau la o parte. Agitată se zbate pentru a ajunge la el. Cineva o oprește ținând-o în loc. Sus, jos, șoc și iar o ia de la capăt. O dată, de două ori, de trei ori. Sus, jos, soc și procesul se repetă. Pieptul urcă și coboară pe ritmul indicat de electroșoc. Sus, jos, șoc și o ia de la capăt. Ea privește neputincioasă. Ploaia începe, prevestind vesti proaste. Aducând durere și suferință.
Medicii se retrag din jurul trupului neînsuflețit. Ea fuge și îl ia din nou în brațe. În privire i se citește durerea, disperarea. Urlă, îl zgâlțâie cu speranța că se va trezi. Rămâne fără suflu, dar revine îndată. Ii lasă ușor corpul în balta de sânge. Îl privește și buza de jos se agită, o mușcă pentru a o calma. Două mâini masive o prind și o îndepărtează forțat de lângă el. Ea se zbate. În zadar. Doi medici ii învelesc trupul cu un sac negru. Ea urla. Se smucește și începe sa dea cu pumnii în persoana care a luat-o de lângă el. Lovește, plânge, are inima rupta în mi de bucăți. Cineva o prinde cu blândețe de mâini în încercarea de a o liniști. Ea își deschide pumnii și suspinând se scurge la picioarele persoanei din fața ei. Ploaia devine mai densă. Natura plângând odată cu ea. Un fulger luminează cerul fiind acompaniat de tunet.
Sus, jos, șoc și iar o ia de la capăt. O data, de doua ori, de trei ori. Sus, jos, soc și procesul se repeta. Pieptul urca și coboară pe ritmul indicat de electroșoc. Sus, jos, șoc și o ia de la capăt.
Lectură on-line, sursa scriptur.ro
