In fiecare an, la 31 august serbăm „Ziua Limbii Române”
Limba unui popor este ultimul bastion în calea dispariţiei, a trecerii lui în uitare, mai importantă decât graniţele, decât eroii, decât istoria sa.
Au fost situaţii (inclusiv în ceea ce ne priveşte) când părţi de ţara au fost siluite să treacă sub alte ocârmuiri, când grupuri masive de oameni au fost dislocate şi obligate la alte credinţe, alte tradiţii, alte obiceiuri.
Şi-au salvat fiinţa doar aceia care şi-au păstrat limba primită de la moşi şi strămoşi, semnul că între toţi ceilalți ei erau altfel, că erau ei înşişi.
Astăzi, când se lucrează sistematic la trecerea cu tăvălugul peste tot ce este specific naţiunilor, grija pentru aprecierea şi păstrarea limbii e mai necesară ca oricând.
Limba română este o limbă unică
Limba română este o limbă unică, din păcate, nu o spunem destul de des şi de apăsat, pe cât o merită şi o spun istorici şi lingvişti străini, de prestigiu.
Vine din timpuri străvechi, de la oamenii care au trăit în spaţiul carpato-dunărean în timpul marii glaciaţiuni (10-12 000 ani în urmă, singurii din toată Europa), trece prin filonul pelasg (traco-indo-european), prin Cultura Cucuteni, prin regatele geto-dace, prin războaiele cu romanii şi prin valurile de năvălitori, supravieţuind şi ieşind mereu întărită, biruitoare.
S-a edificat prin râvna misionarilor creştini, a călugărilor erudiţi, a cronicarilor, a cărturarilor şi a oamenilor de geniu pe care i-a dat poporul nostru, rămânând de mult timp stabilă, în esenţa ei. Noi, cei de azi, ne-am putea înţelege uşor cu oamenii din timpul lui Mircea cel Bătrân, lucru care nu se întâmplă la fel cu limba engleză sau franceză.
Această stabilitate perenă explică unitatea ei pe întregul areal locuit de români; există diferenţe nesemnificative (graiuri) pentru diferite regiuni, dar nu dialecte (uneori ireconciliabile) cum se întâmplă în Italia, Spania, Marea Britanie, ş.a..
Între primele opt limbi ale lumii
Are un număr impresionant de cuvinte (cca 200 000, cu tot cu diminutive, ceea ce o plasează între primele opt limbi ale lumii) şi un număr mare de sensuri pentru acelaşi cuvânt.
E limba cu cele mai multe zicători şi expresii şi cu cele „mai absurde” imagini proverbiale; „Câinii latră, ursul merge” nu spune nimic vreunui străin, dar are sens pentru oricare român. Proverbele pot spune mult în puţine cuvinte datorită sensului bogat pe care acestea îl au.
A intrat în patrimoniul UNESCO prin doua cuvinte intraductibile, dar şi cele mai bogate în sensuri – „Dor” şi „Doină”.
Patria este Limba română şi va continua să fie câtă vreme va fi în noi şi asupra noastră, asemeni unui Duh ocrotitor!
