Anul 2018 este anul Centenarului pentru România. Se împlinesc 100 de ani de când bunicii și străbunicii noștri au creat România Mare.
Tot în acest an, Guvernul României prin Ministerul Energiei, a scris poate cea mai neagră pagină de istorie a acestei ţări, fiind primul an în care importul de cărbune ajunge în Valea Jiului.
Profitând de lipsa unei societăţi civile active, de incoştienţa sau interesul de grup al unor politicieni care nu ţin cont de mandatul pe care l-au primit de la români, Guvernul României prin ministrul energiei a dus Sistemul Energetic Naţional în pragul unui colaps răsunător, iar pentru evitatrea unei noi opriri a termocentralelor din judeţul Hunedoara din lipsă de cărbune, au aprobat importul de huilă energetică pentru Termocentrala Paroşeni care se află în Valea Jiului, fiind construită pe un munte de cărbune.
Demersurile făcute de Ministerul Energiei, poartă la această oră eticheta de Înaltă trădare. Ministerul a dus astfel până la capăt, programul tehnocraţilor prin care Independenţa Energetică a României va rămâne doar o altă pagină de istorie. O istorie neagră în an centenar, scrisă de un guvern politic împotriva interesului naţional.
În săptâmăna 17-23 septembrie 2018, a trecut prin gările din Valea Jiului prima garnitură de tren cu cărbune de import, destinaţia fiind Termocentrala Paroşeni.
Este inexplicabilă însă tăcerea întregii comunităţi, fie că vorbim de mineri, energeticieni, pensionari, autorităţi locale, politicieni, dar mai ales a ziariştilor din Valea Jiului care se pare că se află în silenzio stampa pe acest subiect.
“Este cea mai mare umilinţă adusă minerilor care au trudit în subteranul Văii Jiului şi o ofensă greu de exprimat în cuvinte adusă tuturor minerilor celor care au plătit cu viaţa pentru exploatarea cărbunelui de-a lungul anilor. Am aflat târziu de acest import, aş fi organizat o manifestare de protest în prima gară din Valea Jiului în care a intrat acest tren.
Ca energetician sunt revoltat că cei din minister şi din Consiliul de Administraţie al CEH au permis acest lucru, lăsând conducerea executivă a societăţii să recurgă la această soluţie de avarie. CEH nu are un plan de administrare, funcţionează din inerţie, îndreptându-se spre faliment, intenţia ministerului fiind una clară, falimentul.
Minerii umiliţi, energeticienii pe cale de dispariţie, iată două categorii profesionale care nu mai au nici măcar calitatea de asigurat social într-o Românie care se consideră europeană şi care a fost cândva Independentă Energetic.
Se pare că nici politicienii din opoziţie, nici presa care critică constant actul de guvernare dar nici minerii, ei fiind cei mai umiliţi de acest import de cărbune, nu ştiu ce “cadou generos” au primit din partea guvernanţilor, pentru că tăcerea lor este de neînţeles. Nu vreau să cred că toată presa este controlată în Valea Jiului, că minerii care lucrează zilnic cot la cot cu moartea, pot fi reduşi la tăcere într-un astfel de moment, istoric după părerea mea, dar un moment care arată cât se poate de clar unde a ajuns astăzi România, personal cred că în scurt timp acest guvern va renunţa şi la numele ţării pentru că la graniţele ei a renunţat de mult, transformând astfel românii în sclavi moderni ai Europei, care muncesc pe bani puţini, la limita sărăciei, iar statul român va devenii doar o regiune agricolă pe harta Uniunii Europene.
Din păcate lipsa de reacţie a cetăţenilor lasă loc liber la astfel de derapaje, este de neacceptat ca România să importe cărbune în cel mai mare bazin carbonifer al ţării, singurul act de normalitate la această oră ar fi demiterea ministrului Anton Anton de la energie şi de ce nu, desfiinţarea acestui minister, având în vedere că Sistemul Energetic Naţiona a fost cuplat cu Cehia, Slovacia şi Ungaria în piaţa energetică, 4M Market Coupling, cu dispeceratul la Budapesta.
Se observă foarte clar intenţia străinătăţii de a vulnerabiliza SEN prin oprirea termocentralelor româneşti, atât cele din Hunedoara cât şi cele din Gorj, pentru a face loc energiei nucleare furnizate începând cu 2023 de centrala de la Pacs, Ungaria.
Startegia Energetică a României, aflată acum în dezbatere publică, confirmă acest scenariu, iar dacă ea va fi votată în Parlamentul României în forma propusă, fără a se ţine cont de propunerile producătorilor de energie electrică şi de nevoia SEN, atunci putem emigra cu toţii din această ţară care nu mai are nici o rădăcină românească.
Guvernul României trebuie să îşi asume politic acest import de cărbune în Valea Jiului, iar cei care au dus mineritul spre acest dezastru trebuie să plece din ministerul energiei, primul pe listă fiind ministrul Anton Anton urmat de secretarul de Stat Doru Vişan ( fost director al Termocentralei Paroşeni ), care a făcut tot posibilul să se ajungă aici,
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara a atras de multe ori atenţia asupra acestor acte guvernamentale antinaţionale, a sesizat instituţiile statului la cel mai înalt nivel, dar fără nici un rezultat pozitiv pentru mineritul şi energia din judeţul Hunedoara.
Politicienii hunedoreni sunt primii vinovaţi, acest import de cărbune în Valea Jiului fiind rezultatul muncii lor, iar hunedorenii trebuie să înţeleagă că lipsa lor de reacţie la astfel de umilinţe aduse acestui judeţ, va lăsa România în beznă.
Soluţii există, atât pentru salvarea termocentralelor hunedorene cât şi pentru redresarea mineritului din Valea Jiului.
Aceste soluţii se află astăzi pe masa Guvernului României, mai este nevoie de o decizie politică asumată de partidele care astăzi conduc România, decizie care nu se mai poate lăsa aşteptată.
Societatea civilă şi sindicatele sunt singurii actori hunedoreni care pot pune presiune pe liderii politici şi pe instituţiile statului, pentru a se legifera în interesul României.
România riscă să retrăiască ziua de 10 mai 1977, când sistemul energetic a picat pentru 4-5 ore, cu pagube uriaşe pentru economia ţării. Nu vreţi să umbrim un an de sărbătoare în acest fel, nu-i aşa domnilor guvernanţi? ” a declarat Cristian Iştoc – Preşedintele Sindicatului Solidaritatea Hunedoara.
