Înălţarea Sfintei Cruci

Cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci este Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

28
În această zi sărbătorim de fapt amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci este o sărbătoare importantă, amintind credincioşilor despre patimile Mântuitorului, motiv pentru care în această zi se ţine post, pentru sănătatea familiei şi spor în gospodării.

 

Cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci este Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

În această zi sărbătorim de fapt amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci:

Realizăm siteuri, facem promovări on-line.

– Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335.
– Aducerea sau întoarcerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înalta-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630.

Ca semn de cinstire a celor două evenimente, pe data de 14 septembrie a fiecărui an, în bisericile ortodoxe are loc o ceremonie specială, prin care Sfânta Cruce este scoasă din Altar în mijlocul lăcaşurilor de cult, în timp ce enoriaşii rostesc la fiecare cerere a preotului „Doamne miluieşte”. După ce toţi credincioşii s-au închinat, pe rând, şi au sărutat Sfânta Cruce, preotul duce crucea pe iconostas, unde va rămâne până la odovania sărbătorii, ce are loc pe 21 septembrie.

În calendarul popular, această sărbătoare mai poartă şi numele de Carstovul Viilor sau Ziua Şarpelui.

Prima denumire este întâlnită mai ales în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. În alte părţi se bat nucii ori se adună ramuri de alun, despre care se spune că, dacă vor fi culese de Înălţarea Sfintei Cruci, acestea vor dobândi puteri miraculoase.

Cea de a doua denumire populară a acestei zile este întâlnită aproape în toate zonele din țară. În popor se crede că în această zi şerpii şi alte reptile încep să meargă în ascunzişurile subterane, unde vor hiberna până în primăvara următoare.

În mediul rural, oamenii încă mai cred faptul că şerpii, înainte de a se retrage, obişnuiesc să se strângă mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi formează o mărgică numită „piatră nestemată”, folosită pentru vindecarea tuturor bolilor.

În tradiţia populară, florile de busuioc şi frunzele acestuia, dar şi menta, măghiranul sau cimbrul sunt plante magice care se sfinţesc la biserică. În timpul slujbei, acestea se păstrează lângă cruce. Florile de busuioc mai apoi pot alina durerile, migrenele puternice sau chiar şi durerile de dinţi. La sate, bolnavii de friguri sunt afumaţi cu crenguţe de busuioc aprinse. Busuiocul se pune şi în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor.

Tot în această zi se pregăteşte şi un leac pentru pomii care nu mai dau roade; gospodarii atârnă ramurile de busuioc sfinţit în formă de cruce şi curpeni la biserică. Curpenii sunt tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni, așteptând ca rodul să se adune şi în aceşti fructiferi neroditori.

Tot de Ziua Crucii credincioşii nu au voie să consume usturoi, nuci, prune sau pepeni, adică acele fructe sau legume ale căror miez se aseamănă cu o cruce.

Publică GRATIS știrea ta!