Născută printre pânze

Acest material a fost trimis de către Alisia Zbughin. Mulțumim!

47

Născută printre pânze

Stau și o admir. Admir felul în care degetele ei gingașe ating cu tandrețe pânza fină a arborilor.

Are părul aurit prins într-un coc. O șuviță curioasă se apleacă pentru a citi și ea povestea. Până și soarele o admiră. Acesta îi mângâie chipul alb. Mâna sa o pudrează cu praf de stele. Chipul său având nuanțe de culoarea păpădiei acum, sclipind de parcă ar avea cristale.

Ochii ei ca marea sunt scoși în evidență de genele negre. Aceștia sunt cuprinși de vraja cărții. Ființa gingașă este acoperită de ața fină a păianjenilor mării. Aceasta îi este creată special pentru ea. Cămașa îi cuprinde cu precizie corpul de viespe.

Îmi întorc privirea din nou spre chipul ei. Aceasta este în continuare cufundată în vraja cărții. De când am întâlnit-o mereu am văzut-o cu o carte în mână. Parcă întreaga viață a ei au fost ele, vrăjitoarele. Era o mică prințesă pierdută printre pânzele și leacurile vrăjitoarei. O stea care strălucea mereu pe cerul înnorat. O poveste pierdută printre pânze.

 Ea își mușcă buza. Parcă ar vrea să se abțină să nu plângă. Picioarele ei sunt postate unul peste celălalt. Acestea sunt lungi și subțirele adecvate pentru corpul ei. În loc de un accesoriu elegant precum un pantof, ea preferă adidașii. De după oglindă se pot observa oceanele albastre. Pentru o clipă își ridică privirea de la vrăjitoare. Buza acum era însemnată din pricina strânsorii. Ea închide ochii. Din aceștia un râu de cristal se prelinge pe obraz, apoi cade pe pânzele cărții. Acesta este urmat de altele.

Oare ce citește? De ce plânge? Ce i-a spus vrăjitoarea de a început să curgă râuri de cristal din oceanele sale? Cu pași mărunți ca de furnică mă apropii temător de ea. Acest fluture mi-a fost mereu alături. Acum era rândul meu. O ating cu grijă de parcă ar fi un bibelou și nu aș vrea să se spargă. Ea tresare. Acum micile oceane mă privesc cu duioșie.

O sărut pe frunte și îi șoptesc la ureche cu glas calm ,, Sunt aici. Totul va fi bine. Sunt aici..”

Alisia Zbughin


Ai ceva de publicat?

Dacă ai o știre, o informație, ai scris o poezie, un fragment, etc. și vrei să publici acest lucru, HUNEDOARA suntem NOI te poate ajuta. Ceea ce trebuie să faci, este să ne trimiți prin intermediul paginii de contact sau direct la adresa contact@hunedoarasuntemnoi.ro, materialul tău.


Publică GRATIS știrea ta!